Grecii antici credeau că adormim atunci când creierul nostru se umple de sânge şi ne trezim atunci când acest sânge este eliminat, iar filozofii din secolul al XIX-lea susțineau că somnul apare atunci când mintea este golită de gânduri. Chiar şi acum somnul rămâne unul din marile mistere ale medicinei, pentru că, deşi îl înțelegem mai bine, avem încă multe întrebări la care nu putem răspunde.

Ne petrecem o treime din viata dormind, iar lipsa de somn are un impact deosebit asupra sănătăţii noastre, atât fizice cât şi psihice. O insomnie de durată ne poate distruge trupul, mintea, dar şi relațiile, ne poate face să ne pierdem locul de muncă şi să cădeam în depresie.

Creierul nostru organizează somnul în 5 etape diferite, care se repetă ciclic la fiecare 90 de minute. Prima etapă este cea de somn uşor, din care, dacă ne trezim brusc, este posibil să nu ne dăm seama că am dormit. În a doua etapă pot fi detectate undele cerebrale specifice somnului. Bătăile inimii şi respiraţia sunt regulate, iar temperatura corpului scade.

Etapele trei şi patru sunt considerate somn profund. Dacă vom fi treziţi în etapa a patra de somn, ne vom simți dezorientați, apărând aşa numita stare de „beție a somnului.”  În aceaste etape tensiunea arterială scade, respiraţia este mai lentă, mușchii se relaxează şi este perioada în care trupul se reface, se încarcă de energie şi țesuturile se vindecă. Sunt eliberaţi hormonii, inclusiv hormonul de creştere, care este esențial pentru dezvoltarea copiilor.

Ultima etapă, cea de a cincea, este cea a somnului REM, în care apar mișcări rapide ale ochilor sub pleoapele închise. În acest moment creierul este la fel de activ ca atunci cânt suntem în stare de veghe şi acum se formează visele.

Preşedintele Societăţii de Neurologie din România, prof. dr. Dafin Mureşanu, a explicat de ce este importantă cantitatea de somn pe care ne-o administrăm, ce rol joacă alimentația, precum şi modul în care ne ducem viaţa în prevenirea bolilor neurodegenerative.

El a evidențiat ultimele noutăți legate de diagnosticul şi tratamentul bolii Parkinson. În primul rând, cantitatea de somn pe care ne-o administrăm – câte ore dormim şi cât dormim“, a declarat președintele Societății de Neurologie din România, prof. dr. Dafin Mureşanu, potrivit Adevarul.ro.

Se pare, a mai spus universitarul, că există mecanisme foarte important neuroprotective şi de regenerare care se accelerează în timpul somnului. „De fapt, rolul somnului este acela de a reseta sistemele creierului şi întregul sistem nervos şi, în general, de a regenera. Deci, dormind bine, respectând anumite ritmuri care vin din biologia fiinţei e un lucru important“, a detaliat acesta.

Alte elemente importante sunt alimentația şi modul în care ne ducem viata. „Adică, dacă lucrezi în tensiune sau eşti într-un permanent conflict, toate aceste lucruri te dezorganizează interior. Şi dezorganizează sistemele care sunt extrem de bine puse la punct. Factorii de risc sunt legaţi în primul rând de aceste lucruri care ar trebui cunoscute de oameni“. Sigur că nu le putem evita, a admis președintele SNR, pentru că toţi suntem sensibili, sub presiune până la un anumit punct şi nu reuşim să gestionăm şi să organizăm lucrurile în cel mai bun mod pentru sănătate, însă până la urmă totul este o chestiune de alegere.

Declarațiile au fost făcute cu prilejul celui de-a sase ediții a Cursului international dedicat tulburărilor comportamentului motor care a stat la baza dezbaterilor pe tema unor soluţii inovatoare de diagnostic şi tratament în maladia Parkinson.

Anual, în întreaga lume, zece oameni din 100.000 sunt diagnosticați cu boala Parkinson, a doua afecțiune neurodegenerativă după boala Alzheimer, care afectează, în special, persoane cu vârste de peste 65 de ani. În ultimii ani, vârsta la care este depistată maladia a scăzut la 40-50 de ani. Majoritatea cazurilor se înregistrează la pacienţi a căror vârstă depăşeşte 55 de ani, dar unul din 20 de cazuri are debutul înainte de vârsta de 40 de ani.

Revenind la somn, nevoia de a dormi înseamna mai mult decât refacerea energiei la fiecare 12 ore. In realitate, in timpul somnului, se întâmpla mult mai mult de atât. Iar daca nu-i oferim somn, creierul ajunge sa faca ziua ceea ce ar trebui sa facă noaptea, dar cu exces de zel, făcând mai mult rău decât bine.

In cadrul unui studiu recent, oamenii de știința au descoperit ca somnul insuficient, pe o boli neperioada mai lunga de timp, face ca un număr mare de neuroni si sinapse sa dispară. Chiar si atunci când somnul este recuperat, practic amânat, acest rău nu mai poate fi reparat.

Echipa de cercetători, condusa de Michele Bellesi, de la o universitate din Italia, a examinat creierul unor cobai privați de somn si pe cel al unor cobai bine odihniți, observând ca, in cazul primului grup, erau șterse in timpul zilei niște sinapse considerate inutile, asa cum ar trebui sa se întâmple noaptea, in timpul somnului. Numai ca aceste sinapse erau unele necesare, de care animalul avea nevoie, deci avea loc o eroare, arata Science Alert. In plus, dispăreau si neuroni – procesul e unul normal in timpul somnului – pentru reînnoirea creierului. Nu e însa unul normal atunci când organismul nu doarme, pierzându-se neuroni de altfel funcționali, care nu ar trebui anihilați.

Recomandare:  Japonezii nu au nicio şansă să doarmă la serviciu! Tehnologia care detectează angajaţii somnoroşi şi le pulverizează un jet de aer în cameră

Practic, in timpul somnului care vine la timp, „gunoiul” e sortat corespunzător, fiind șterse informații de care nu mai e nevoie. Atunci când însa organismul e privat de somn, aceasta sortare se face „la nimereala”, aleatoriu, pierzându-se elemente bune.

„Am arătat pentru prima oara ca porțiuni din sinapse sunt pur si simplu devorate din cauza privării de somn”, a explicat coordonatorul studiului publicat in Journal of Neuroscience.

Când privarea de somn este una grava, încep sa fie șterse unele dintre cele mai vechi si mai folositoare informații, ajungându-se la boli grave, ca cele amintite mai sus, Parkinson si Alzheimer.

Boala Parkinson este recunoscută ca afecţiune medicală, în anul 1817, odată cu publicarea „Eseului despre paralizia agitată” unde dr. James Parkinson, cel care a dat denumirea afecţiunii, scria: „Simptomele sunt percepute initial ca un  sentiment de slăbiciune ușoara, cu înclinaţie, cu un tremur în unele ocazii. Pe măsură ce boala  se agravează pacienţii sunt nevoiţi să se aplece în faţă în timpul mersului pe jos păşind cu paşi mai scurţi, târşiitori şi adăugaţi sau într-un ritm mult mai rapid“.

Surse selective: adevarul.ro; descopera.ro

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here