Descoperirea unei găuri în stratul de ozon, acum trei decenii, a fost una din cele mai semnificative realizări în domeniul mediului din timpurile moderne. Stratul de ozon din atmosfera Pământului absoarbe cea mai mare parte din razele ultraviolete care vin de la Soare, iar breșa, descoperită deasupra Antarcticii, amenință atât ecosistemul, cât și viața de pe Terra.

În 1985, a fost descoperită „gaura din stratul de ozon”, o vastă regine situată deasupra Polului Sud în care ozonosfera se subția semnificativ în timpul primăverii. Abundența dovezilor științifice privind influența activităților umane asupra acestui fenomen a condus la adoptarea Protocolului de la Montreal prin care, începând din 1989, au fost reglementate emisiile de substanțe chimice responsabile pentru distrugerea stratului de ozon.

NASA a descoperit în atmosferă o cantitate inexplicabilă de tetraclorură de carbon (CCL4), o substanță chimică care distruge stratul de ozon, care ne protejează de razele ultraviolete ale Soarelui.

Tetraclorura de carbon, care este folosită la stingătoarele de incendii sau pentru curățarea chimică în spălătorii, a fost interzisă în 1987 în același timp cu clorofluorocarburi în cadrul Protocolului de la Montreal. Statele membre ale Protocoluluinu au anunțat nicio emisie de CCL4, în perioada 2007-2012.

Ca rezultat, producția acestui compus chimic a fost interzisă în lume în anul 2010 în utilizări care ar rezulta în eliberarea sa în atmosferă. Totuşi, studiile recente au arătat că emisiile globale de tetraclorură de carbon nu au scăzut așa cum era de așteptat, iar 40.000 de tone sunt încă eliberate în fiecare an, potrivit descoperă.ro

Originea acestor emisii a reprezentat un subiect important de dezbatere pentru mulţi cercetători. Alături de colaboratorii din Coreea de Sud, Elveţia, Australia şi SUA, cercetătorii de la Universitatea din Bristol au dorit să cuantifice emisiile din estul Asiei.

Recomandare:  Eleva olimpică din România care a demonstrat în laborator că telefonia mobilă folosit în exces dăunează grav sănătății

Pentru a realiza acest lucru, au folosit seturi de date ale concentraţiei din atmosferă şi de la nivelul solului de lângă Peninsula Coreeană şi două modele care simulează transportul gazelor prin atmosferă.

Oamenii de știință și autoritățile de reglementare în domeniu vor să identifice care este sursa pentru CCL4, ce reprezenta în 2008 circa 11% din clorul ce contribuie la reducerea stratului de ozon.

Rezultatele, publicate în jurnalul Geophysical Research Letters, au arătat că circa jumătate din emisiile globale lipsă de tetraclorură de carbon provin din estul Chinei între 2009 şi 2016. Afla mai multe pe Agerpress 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here